 |
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
|
|||||||
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
| Opera literara a Juliei Hasdeu | |
|
Dupa disparitia fizica a Juliei, pe culmile disperarii, omul de stiinta a explorat fara incetare caietele fiicei, depozitare ale gandurilor si literaturii sale. A gasit acolo poezii, proza si schite dramatice, o productie literara care i-a dezvaluit lumea ascunsa a Juliei. Discreta si profunda, ea a lasat urmele spiritului sau printre lectii, exercitii sau compuneri. Tatal si-a luat o misiune scumpa si delicata: sa faca sa apara "Operele postume" ale Juliei. Ele au fost publicate in trei volume, cu sprijinul celor doua case de editura: Hachette din Paris si Socec din Bucuresti. Primele doua volume, " Bourgeons d’avril " [" Muguri de aprilie "] si " Chevalerie " [" Medievale "] (1889) reunesc opera poetica. Proza si teatrul se gasesc in al treilea volum, intitulat " Théatre. Légendes et contes " [ " Teatru. Legende si povestiri "]. B.P. Hasdeu a anuntat un al patrulea volum… El nu a aparut niciodata! Documentele ne-au revelat dorinta sa de a face sa se reediteze in Franta opera literara a Juliei. si acest proiect a ramas fara ecou. Savantul a observat ca Julia reprezentase " a patra generatie neintrerupta de oameni de litere " a familiei Hasdeu. Romani de origine si toti poligloti, bunicul savantului, Tadeu, a scris in poloneza, tatal, Alexandru, in rusa, Bogdan in romaneste si fiica in franceza. Julia a ales limba lui Hugo, insa motivul alegerii sale va ramane o enigma. Totusi tatal a incercat sa-l explice: " …pentru ca Franta este civilizatia contemporana in acceptiunea cea mai vasta a cuvantului, cetatenii ei sunt peste tot: nu exista nici un strain pentru ea. Inamici insisi, orice ar face si orice ar spune, respira spiritul francez involuntar, pentru a putea sa traiasca, asa cum respira oxigenul ". Julia nu a fost un caz singular. Putem cita alte nume de scriitoare de origine romana si de expresie franceza: Anne de Noailles (nascuta Brancoveanu), Marta Bibescu, Elena Vacarescu. Unii nu inceteaza a ignora opera ei spunand: nu se mai scrie o asemenea poezie. in afara de faptul ca nu suntem siguri de aceasta, trebuie pusa problema altfel decat in termeni de moda. Se mai scriu versuri ca Lamartine, piese de teatru ca Musset, romane ca Balzac sau Proust ? si totusi sensibilitatea lor inca se amesteca cu gustul de astazi si urma lor in arta literara ramane inca de nesters. Julia, desigur, nu poate sa se compare cu asemenea uriasi. Moartea a smuls-o in floarea tineretii sale, virgina inca in inima si-n corp, si cu mult inainte ca maturitatea sa-i incoroneze talentul. Fascinata dupa toate evidentele de modelele romantice, nu a avut timpul sa stranga mierea simbolistilor si parnasienilor, si, se intelege, nu a cunoscut suprarealistii, dadaistii, nici alti inovatori ai secolului XX. Raman de la ea cateva dintre trasaturile esentiale ale frumusetii poetice: simtul rimei si al ritmului, o intalnire melodioasa a cuvintelor alese si flacara vie, care nu cerea decat sa se inalte, a inspiratiei sale. Aceasta tanara debutanta a gasit imediat un public luminat si admiratori importanti. Daca ar fi trait ar fi egalat cu certitudine pe o Anne de Noailles. Asa cum a fost si in ceea ce a facut, ea ofera inca epocii noastre o frumoasa marturie a unirii mereu fecunde a geniului romanesc si a civilizatiei franceze. |
|
