- Julia Hasdeu in perioada studiilor pariziene
- Julia Hasdeu la cinci ani
- Trei personaje: Elisabeta Daucş, mama lui B.P.Hasdeu, in 1836; B.P.Hasdeu in 1874; Iulia Hasdeu, sotia, dupa tabloul realizat de Diogène Maillart
- Iulia Faliciu-Hasdeu, profil din tinerete
- B.P.Hasdeu, fototipie
- B.P.Hasdeu cu sase zile inainte de a muri (19 august 1907). Fotografiat de bucovineanca Aspazia Ieşanu
- B.P.Hasdeu la masa de lucru
- B.P.Hasdeu in sicriu
- Nuvela scrisa de Alexandru Hasdeu (tatal savantului), cu o prefata de Iosif Vulcan
- Stema domnitorului Stefan Petriceicu
- Iulia Faliciu-Hasdeu, profil din tinerete
- Doamna Iulia Hasdeu si sotia d-rului C.I. Istrati
- Sotia lui B.P.Hasdeu pe terasa Castelului Julia Hasdeu
- B.P.Hasdeu si sotia pe terasa Castelului Julia Hasdeu (dupa 1900)
- Iulia Hasdeu, sotia savantului, pe terasa Castelului Julia Hasdeu

 

Campina
B-dul Carol I nr. 199
Cod postal 105600

TEL: 0244 335.599
FAX: 0244 335.599
office@muzeulhasdeu.ro

 


Program de lucru:
Luni: inchis.
Marti - Duminica:
9.00 - 17.00
(1 Martie - 31 Octombrie)
8.00 - 16.00
(1 Noiembrie - 28/29 Februarie)
  Bogdan Petriceicu Hasdeu

          B.P. Hasdeu s-a nascut la 26 februarie 1838, in Cristinestii Hotinului (Hotinul se afla in Basarabia, astazi este pamant ucrainean). Acolo si-a petrecut copilaria, apoi, insotindu-l pe tatal sau in Podolia, a urmat cursurile primare in scoli cu predare in limba poloneza. Din 1850 si-a continuat studiile liceale la Chisinau. In mediul universitar de la Harkov, Bogdan devine un personaj cunoscut si admirat pentru inteligenta si memoria sa, dar mai ales pentru usurinta cu care invata limbi straine.

          A urmat cursurile Facultatii de Drept, insa era atras de literatura si de domeniul istorico- filosofic. Eforturile sale de autodidact demonstreaza varietatea preocuparilor care-i vor caracteriza activitatea de savant in intreaga sa viata.

          Nu si-a terminat studiile universitare la Harkov. Odata intors, el s-a inrolat in armata rusa. A luat parte, ca sublocotenent, la Razboiul Crimeei. Dar, temperamentul sau independent l-a determinat sa paraseasca mediul militar, si chiar Basarabia, pentru a se stabili in Romania.

          A sosit in Romania in 1856, anul Tratatului de la Paris. A fost numit judecator de Cahul, cu ajutorul lui Nicolae Vogoride, mare om de stat, dar a fost curand destituit, deoarece milita pentru unirea Basarabiei cu patria-muma.

          S-a stabilit la Iasi, unde a publicat, cu multe sacrificii personale, cateva reviste, printre care: Romania (1858), Foae de storia romana (1859), Foita de istorie si literatura (1860), Din Moldova (1862-1863) transformata mai tarziu in Lumina.

          In septembrie 1859 a daruit Bibliotecii Scoalelor din Iasi 4.000 de volume din biblioteca sa particulara, iar el a devenit conservator. In ianuarie 1860 a fost numit profesor de istorie, geografie si statistica la Scoala Reala din Iasi si doi ani mai tarziu, profesor de istorie la cursul superior al Colegiului National. Temperamentul sau l-a pus in conflict cu colegii si mai ales cu directorul colegiului, Titu Maiorescu. Adversarii sai au profitat de aparitia nuvelei Duduca Mamuca pentru a-i intenta un proces, acuzandu-l de imoralitate. A fost exclus din invatamant si din functia de la biblioteca.

          Ministrul cultelor, Alexandru Odobescu, l-a numit, in 1863, membru in Comisia Istorica, avand misiunea de a cerceta patrimoniul manastiresc. B.P.Hasdeu s-a stabilit la Bucuresti. A colaborat la jurnalele din capitala: Ateneul Roman, Dacia, Instructiunea publica, Steaua Dunarii, condusa de Mihail Kogalniceanu, Trecutul, Tribuna Romaniei. A fondat in 1863 o revista, Aghiuta continuata de Satyrul, publicatii satirice care criticau anumite aspecte ale societatii, motiv pentru care au fost interzise.

          Anul 1864 a deschis o noua etapa in activitatea stiintifica a lui Hasdeu: a inceput sa publice documente pe care le-a comentat din punct de vedere istoric si filologic. Arhiva istorica a Romaniei a aparut in 1868 cu consecinte importante asupra destinului savantului.

          Trimis de Al. I. Cuza intr-un voiaj de studiu in Polonia, in 1861, a facut cercetari in bibliotecile si arhivele din Cracovia si Lemberg (astazi Lvov) adunand o mare colectie de documente din care o mare parte a fost publicata in Arhiva istorica.

          In 1865 s-a casatorit cu Iulia Faliciu, din Rosia Montana (Transilvania).

          A inceput o serie de conferinte la Ateneul Roman, si in octombrie al aceluiasi an, a deschis un curs liber de istorie a dreptului constitutional al romanilor.

          Intre 1867 si 1871 Hasdeu a fost deputat liberal de Bolgrad. Discursurile sale din Camera au aparut in "Monitorul Oficial".

          Publicarea Arhivei istorice a Romaniei i-a deschis o noua cale: a fost numit director ale Arhivelor Statului (1876 - 1900) si membru al Consiliului Permanent al Instructiunii Publice.

          In 1868 a calatorit in Occident prilej cu care a efectuat cercetari in biblioteci si arhive, fructuoase pentru formatia sa stiintifica si pentru lucrarile sale. A scos o noua publicatie periodica, Traian, in aprilie 1869. Ziarul a fost interzis in februarie 1870 pentru atitudinea sa prea independenta si mai ales pentru atacurile la adresa monarhiei. B.P. Hasdeu a fost chiar arestat intre 8 si 17 august 1870. La mai putin de o luna de la disparitia lui Traian a scos Columna lui Traian unde declara ca va continua linia politica a precedentului, fara nici o modificare. Incetul cu incetul revista s-a specializat in "istorie, lingvistica si psihologie poporana" si aparitia sa a devenit lunara. O mare parte din operele sale capitale a aparut acolo, de-a lungul timpului, pana in 1883. Multi oameni de stiinta si de litere romani si straini au colaborat la ea: Vasile Alecsandri, Mihail Kogalniceanu, Costache Negruzzi, Grigore Alexandrescu, Ion Creanga, Simion Florea Marian, Petre Ispirescu, Alexandru Odobescu, George Baritiu, Grigore Tocilescu, Aron Densusianu, Lazar Saineanu, Hugo Schuchardt, G. Vegezzi - Ruscalla, H. Wolzogen etc.

          A calatorit pentru studii la Budapesta unde a descoperit documente pretioase pentru istoria si cultura romaneasca. Voiajul sau a continuat la Belgrad, unde a descoperit un foarte vechi text biblic in limba romana. Mai tarziu, a devenit membru al Academiei Regale din Serbia, al Academiei Imperiale de Stiinte din Sankt Petersburg.

          S-a oferit adesea sa tina cursuri gratuit, ca cel de Istoria arhitecturii la Facultatea de Arte Frumoase.

          Aparitia Istoriei critice a romanilor (tomul I) a crescut prestigiul sau stiintific si i-a deschis portile universitare.. A tinut primul curs la 14 octombrie 1874, un mare eveniment pentru viata stiintifica romaneasca. Demonstra o eruditie fara egal in Romania acelei epoci si calitati pedagogice care-i asigurau o larga audienta. A fost si decan al Facultatii de Litere (1882 - 1885).

          In 1878, a luat parte la Congresul Orientalistilor de la Florenta, unde l-a intalnit pe marele lingvist italian G.I. Ascoli, prietenul sau de corespondenta. In 1880 a vizitat Londra si in 1882 a fost trimis ca delegat oficial la inaugurarea monumentului lui Jules Michelet, la Paris.

          Discursul sau rostit cu acea ocazie a fost publicat in trei jurnale pariziene. Dupa cateva luni a fost ales in unanimitate membru al Societatii Lingvistice din Paris, la propunerea marilor lingvisti Michel Bréal si Abel Bergaigne.

          Apreciat in strainatate, se bucura de prietenia si stima marilor savanti, precum Th. Benfey, G.I. Ascoli, G. Curtius, Hugo Schuchardt, Angelo de Gubernatis. In 1895, a fost ales membru al Academiei de Stiinte din New York.

          Pozitia sa sociala si stiintifica a fost suficient de solida pentru ca in 1877 sa devina membru al Academiei Romane. In 1880 si 1881 a primit premiul "Ion Heliade Radulescu" pentru volumul al doilea, respectiv al treilea din opera sa, Cuvente den batrani. Titu Maiorescu a trebuit sa recunoasca meritele sale stiintifice si sa admita ca Hasdeu era singurul care putea sa realizeze o Istorie a limbii romane. In 1884 Academia Romana i-a incredintat misiunea de a redacta un Dictionar al limbii romane. I-a consacrat patrupsrezece ani din viata pentru a acoperi mii de pagini ajungand pana la cuvantul "barbat". Un monument al limbii romane, dictionarul Magnum Etymologicum Romaniae, a ramas neterminat, deoarece vastul "santier" necesita un efort supraomenesc, iar Academia si Regele se grabeau sa se incheiei lucrarea.

          B.P. Hasdeu avea patruzeci si noua de ani cand a acceptat sa fie directorul unei publicatii stiintifice si literare, "Revista Noua" (1887-1895).

          Disparitia precoce a Juliei, in 1888, l-a impins catre meditatia asupra mortii, inteleasa de el ca punct de unde incep "formele" fara sfarsit, care duc spiritul spre perfectiune. Intr-una dintre cugetarile sale testamentare, nota: "In ziua mortii Juliei Hasdeu a murit si tatal sau. El nu putea sa mai traiasca. Din mosi, el mostenea trei iubiri: patria, stiinta, femeia. Tot ceea ce era mai pur in aceste trei iubiri, chintesenta lor, o concentrase in fiie-sa, mare patrioata, mare geniu, mare femeie, ea devenise pentru el prisma tuturor iubirilor sale. Cand ea muri, patria- stiinta- femeia, totul murise pentru el".

          Cartea sa, Sic Cogito (1892) exprima o "viziune tragica de crepuscul". Capitolele sale ne introduc in sistemul filosofic al savantului dominat de logica si unde intalnim ecoul vechilor credinte asupra Divinitatii.

          Durerea l-a indreptat catre spiritism, ca pe multi dintre contemporanii sai. Astfel a construit la Campina, intre 1894 - 1896, un castel-templu asigurandu-ne ca planurile i-au fost inspirate de catre fiica sa defuncta. Rigoarea si verticalitatea sa intelectuala exclud aici ipoteza unei mistificari. Faptul e straniu si a impus cercetari. Acolo s-a stabilit definitiv cu sotia sa, in 1897.

          Singuratatea a caracterizat ultimii sai ani. La 25 august 1907, dupa o lunga suferinta, la ora doisprezece fara un sfert, a trecut in nefiinta, intr-o casuta din spatele Castelului. Trupul sau a fost inmormantat la Bucuresti, alaturi de Iulia - sotia sa si de Julia - fiica sa. Doar sapte - opt persoane l-au urmat pe B.P. Hasdeu pe ultimul sau drum. Era o zi caniculara, trista, si cortegiul funerar a trecut repede pe strazile Bucurestiului.

          "Trebuie sa recunoastem" scria Mircea Eliade, "ca destinul lui Hasdeu nu a fost dintre cele mai fericite. Acest mare scriitor, nu trebuie numai citit, el trebuie asimilat."

romana english french